Viata pe marginea prapastiei

Facultatea… o perioadă din viaţă la care poţi să ajungi numai dacă treci prin alte şcoli (primare, gimnaziale, liceale). Când eram în clasa a VII-a, împreună cu unii colegii de clasă am început să edităm o revistă a clasei pe diverse teme. Am ales să abordez şi eu o temă şi anume să scriu despre un profesor ori de câte ori scoteam un număr. Deoarece elanul nostru a durat numai un număr am reuşit să prezint doar un profesor, şi cu siguranţă că pe cel mai îndrăgit de mine.

Iată că „istoria se repetă” pentru că mă aflu în fericita împrejurare în care să scriu despre un profesor universitar care şi-a lăsat amprenta asupra mea şi asupra colegilor mei. Timp de doi ani am avut onoarea din partea lui Dumnezeu să fiu şcolit de către domnul profesor Iacob Coman (pentru noi cei de anul III părintele Coman, pentru că a fost ca un părinte spiritual pentru noi).

Într-o vreme în care credinţa mea era zdruncinată din cauza teologilor liberali, profesorul Coman ne-a învăţat ce însemnă respectul şi dragostea pentru Cuvântul Scripturii, textul Revelaţiei. O expresie care mi-a rămas în minte şi care va străbate veacurile este „băieţi, consumaţi Scriptura”. Mereu ne îndemna să ne întoarcem la sensul primar al textului biblic.

Nu intenţionez să subminez ceilalţi profesori, pentru că fiecare dintre ei au participat la formarea noastră spirituală. De aceea am folosit conceptul răsăritean, părintele Coman fiind primul dintre egali, aşa cum şi dânsul mi-a acordat titlul de înger (anghelos – gr), care este o fiinţă creată de Dumnezeu, la fel ca omul, dar superioară acestuia. De aici mi-am inspirat şi adresa blogului: www.anghelos.wordpress.com.

Îi mulţumim că şi-a pus la dispoziţie timpul, că a pierdut ore întregi conducând maşina ca să fie prezent la cursuri, că şi-a lăsat acasă familie pentru ca să ne predea nouă şi pentru faptul că şi prin aportul dânsului şcoală a fost acreditată.

Domnul să vă binecuvinteze frate Coman şi să vă ajute să slujiţi oriunde vă cheamă Dumnezeu, iar în ceea ce priveşte cei care vă dau „şuturi” să îi lăsăm pe mâna celui rău (bineînţeles cu voia permisivă a lui Dumnezeu) pentru că ei nu pot şti de ei, dacă nu ştiu de noi şi de un altul.

Doamne ajută.

Deşi versiunea Dumitru Cornilescu a dăinuit peste vdeceni, salut noua apariţie a traducerii bibliei în limba română şi anume, Noua Traducere Românească.

Dumitru Cornilescu a fost un călugăr diacon ortodox care s-a întors cu adevărat la Dumnezeu  în timp ce traducea Biblia pe înţelescul oamenilor. A descoperit ca unele doctrine si practici esentiale ale ortodoxismului contravin Scripturii. Din cauza divergenţelor cu cercurile doctrinare ale vremii, Sfântul Sinod nu a aprobat această traducere. Totuşi, ea a fost răspândită foarte mult printre cultele neoprotestante, fiind revizuită de mai multe ori. în 1931, 1942, 1946 etc., cu o nouă revizuire în 1989, cu noi tiraje în 1990, 1996, 2000, 2002, 2005).

Dar a venit timpul si unei noi traduceri româneşti. Dacă în Statele Unite numărul versiunilor este de ordinul zecilor, noi nu ne putem lăuda cu aşa ceva. Totuşi, după mai bine de zece ani de lucru continuu, Noua Traducere Românească (NTR) apare la dispoziţia publicului larg. A fost creată din limbile originale ale BIbliei (ebraică, aramaică şi greacă) de o echipă de erudiţi ai Bibliei, traducători şi experţi în lingvistică.

Noua traducere în limba română pe lângă faptul că este fidelă semnificaţiei iniţiale, ea este şi clară şi uşor de înţeles pentru generaţia actuală. care găsesc că versiunile mai vechi ale Bibliei sunt fără nici o relevanţă pentru viaţa lor.

Mai multe detalii pe http://www.ntr.ro

Trei ani comprimaţi într-o zi

Duminică, 8 iunie 2008, a avut loc festivitatea de absolvire a studenţilor din anul III şi IV de la Institutul Teologic Penticostal Bucureşti. Biserica care a găzduit acest eveniment a fost biserica Filadefia. După programul desfăşurat la biserica, s-a servit masa la institut. Un ultim popas la „hanul” ITP pentru cele două promoţii.

Eu cu Ema. Trista zi a despărţirii

Dumbravă Florin, Benea Ionuţ, Andruş Ema (colegii mei de cameră)

Par fericiţi, că au terminat şcoala… pe doi din ei îi aşteaptă căsătoria 🙂

Deşi nu fac parte din anii terminali, ceva din mine se identifică cu anul III: colegii mei de cameră (Andruş Emanuel, Benea Ionuţ, Dumvravă Florin). În această zi ne-am amintit de tot ceea ce a fost în trecut, lăsând să ne curgă o lacrimă în „inimă”, dacă nu chiar pe obraz. Nu au lipsit de la această festivitate nici părinţi.
În această zi ne-am amintit de experienţa din anii studenţiei (discuţii teologice din cam. 21, experienţe tensionate din viaţa studenţească, „mici” conflicte prin care ne-am şlefuit, sesiuni stresante, bătăi cu perne prin cameră, vizionarea filmelor, plimbări prin oraş, la telefon cu prietena etc.). În această zi ne-am amintit cât de trecător este timpul şi ce repede trece viaţa. În această zi ne-am amintit că am încheiat o etapă a vieţii şi vom începe alta. O perioadă care ne cere mai multă responsabilitate. Această zi aproape că a comprimat întreaga noastră existenţă: frumosul trecut, fericitul prezent şi viitorul care e în mâna Domnului.
Eu am ales în această zi să fiu alături de colegii mei, care au apreciat lucrul acesta. Le-am cunoscut familiile şi nu am ratat ocazia de a face nişte fotografii care vor rămâne peste ani. Totuşi a existat şi o durere tăioasă în sufletul meu: durerea despărţirii. De ce oare trebuie să ne despărţim? Abia ai început să-ţi cunoşti colegii şi vine groaznica despărţire. Timpul nu aşteaptă pe nimeni. Timpul nu e răbdător cu oamenii.
Sentimentele de tristeţe s-au amestecat cu cele de bucurie. Aş putea spune că a fost chiar o bătălie, o bătălie aprigă. Dar bucuria a ieşit victorioasă, deoarece a avut nişte aliaţi: speranţa, credinţa şi nădejdea. Deoarece suntem conştienţi că într-o zi ne vom revedea, aceste momente grele vor trece, iar în memoria mea vor rămâne doar amintirile plăcute petrecute cu colegii mei.
Pe această cale, vreau să mulţumesc colegilor pentru cei doi ani petrecuţi cu ei în camera. O cameră de primă clasă (ABCD, primele patru litere ale alfabetului, AndruşBeneaChiriţăDumbravă), o cameră modernă (camera 21 pentru secolul 21). Mulţumesc băieţi şi mult succes în continuare.