Viata pe marginea prapastiei

Sâmbătă dimineţa (23 ian 2010) între orele 9:30-12:30, am avut ocazia să particip în cadrul Bisericii Baptiste Betania Făgăraş la o întâlnire în care pastorul Roy Scarsbrook a dezbătut tema suferinţei. Pastorul Roy este originar din Anglia, dar de zece ani s-a dedicat misiunii în Polonia. Acolo a înfiinţat o biserică baptistă ce numără aproximativ 60 de membri, al cărei păstor este de cinci ani şi jumătate.

Fr. Roy face o incursiune prin cartea Iov, adică altfel spus tratează problema suferinţei din perspectiva cărţii Iov. Pentru început dânsul face câteva remarci introductive despre suferinţă. El spune că unii se folosesc de existenţa suferinţei ca argument pentru inexistenţa lui Dumnezeu. Totuşi dacă suferinţa nu ar exista atunci nu ar exista nici bucurie pentru că nu o să ai nevoie de compasiune, sau să simţi că cineva îi pasă de tine sau să aibă cineva grijă de tine. Pe lângă aceastăaevidenţiază faptul că trebuie să privim la ceea ce Dumnezeu a creat frumos şi bun în jurul nostru, care nu se compară cu clipele de suferinţă prin care trecem.

În opinia lui pentru o abordare corectă a cărţii Iov trebuie să ţinem cont de două lucruri majore: în primul rând Iov era un om neprihănit (cap. 1:1,5,8) şi trebuie să nu trecem cu vederea discuţia pe care Dumnezeu o are cu Satana şi de care Iov nu ştie nimic. În această conversaţie Dumnezeu se laudă cu neprihănirea lui Iov. Acesta este motivul pentru care Iov va suferi, după ce Satana îi cere permisiunea lui Dumnezeu să acţioneze. Astfel, după ce i se iau toate bunurile materiale, ocrotirea şi copii într-un timp record Iov declară că nu pentru ceea ce oferea Dumnezeu îi era loial, ci pentru ceea ce este El. Diavolul nu se lasă descurajat şi dobândeşte pentru a doua oară permisiunea lui Dumnezeu, se atinge şi de sănătatea lui. Totuşi Iov este mulţumitor pentru orice situaţie (2.10). Aici fr. Roy sublinează rolul pe care îl are Dumnezeu în ocrotirea noastră: El nu ne lasă în întregime în mâna celui rău ci trasează, delimitează zona până unde diavolul poate să aibă influenţă asupra noastră.   Capitolele 3-37 tratează dialogul dintre prietenii lui Iov (Elifaz, Bildad şi Ţofar) şi Iov, iar la urmă discursul lui Elihu. Cei trei încearcă să-l convingă de faptul că a făcut ceva care nu este pe placul lui Dumnezeu, de aceea trece prin această suferinţă. În acest moment, fratele Roy punctează faptul că în acea vreme oamenii gândeau în felul următor: dacă viaţa ta este neprihănită, atunci vei fi răsplătit de Dumnezeu, în caz contrar vei fi osândit. Urmează o serie de capitole cu discursuri ale celor trei urmate de răspunsurile lui Iov, care încerca să îşi dovedească neprihănirea. Pe parcursul dezbaterilor Iov începe să îşi dea seama de anumite realităţi: existenţa unei vieţii după moarte (cap. 19:29); dreptatea nu se va face pe pământ, ci într-o viaţă ulterioară; Iov începe să îşi dea seama că este testat (cap. 23:10) şi că trebuie să se încreadă în Domnul (cap. 28:28). În ultimele capitole ale cărţii, Dumnezeu elucidează problema: Iov este declarat neprihănit, iar cei trei nu au vorbit pe placul Domnului, Acesta condamnându-i. Soluţia este pocăinţa, prin mijlocirea lui Iov.

Pastor Roy tratează tema suferinţei într-un mod pastoral. Un mesaj încurajator, motivator pentru cel neprihănit care trece prin suferinţă. Tema nu este tratată sistematic, ci abordarea ei se face din perspectiva cărţii Iov, pe care o prezintă capitol cu capitol, atât cât timpul i-a permis. Totuşi, din punct de vedere teologic, învăţătura a fost sănătoasă şi ziditoare pentru audienţă.

„La fiecare praznic al Paştelor, dregătorul avea obicei să slobozească norodului un întemniţat, pe care-l voiau ei. Pe atunci aveau un întemniţat, numit Baraba. Când erau adunaţi la un loc, Pilat le-a zis: „Pe care voiţi să vi-l slobozesc? Pe Baraba sau pe Isus, care se numeşte Hristos? Preoţii cei mai de seamă şi bătrânii au înduplecat noroadele să ceară pe Baraba, iar pe Isus să-L omoare. Dregătorul a luat cuvântul, şi le-a zis: „Pe care din amândoi voiţi să vi-l slobozesc?” „Pe Baraba”, au răspuns ei”

Când Domnul Isus era judecat, Pilat a vrut să recurgă la cât mai multe posibilităţi ca să îl scape, deoarece nu găsea nici o vină în El. Una din modalităţi a fost să se folosească de un obicei şi anume acela de a slobozi un întemniţat în fiecare an. Din nefericire nimeni nu a vrut să îl elibereze pe Isus, ci pe Baraba. Iar în locul lui a murit Hristos.

În mod asemănător, anul acesta a fost slobozit un întemniţat, pe nume Gigi Becali, care trebuia să stea o lună în închisoare. A fost eliberat de sub arest. Am observat din reporateje că şi în aceste momente a invocat numele lui Dumnezeu. Dacă doreşte să fie cu adevarat creştine trebuie să îşi dea seama de anumite lucruri:  că pentru păcatele lui şi în locul lui a murit Isus Hristos (adică să se pocaiască de păcatele sale) şi apoi să facă fapte vrednice de pocăinţă. Dumnezeu să îl ajute.

Să nu uite că în locul lui a murit Hristos, aşa cum Baraba, un tâlhar, a fost eliberat datorită lui Hristos.